Simptome de disociere ale depresiei majore

Depresia majoră este o tulburare psihiatrică care de obicei are ca rezultat tulburări de dispoziție cronică, cum ar fi tristețea, starea de spirit iritabilă, stima de sine scăzută, pierderea plăcerii vieții, sentimentele de vinovăție, pierderea apetitului, pierderea energiei, dificultatea de concentrare și gândurile suicidare. Aceste simptome persistă de obicei mai mult de două săptămâni, iar episoadele depresive se reapărut de mai multe ori. Simptomele pot fi severe și pot duce la dificultăți în a face față activităților zilnice, atât acasă, cât și la locul de muncă. Dacă este nediagnosticată și netratată, depresia majoră poate avea consecințe fatale. Clinica Cleveland notează că afectează mai mult de 10 milioane de persoane în S.U.A. în fiecare an. Simptomele disociative pot fi, de asemenea, legate de depresia majoră. Aceste simptome sunt, de obicei, rezultatul vieții în medii extrem de stresante și imprevizibile, traume amenințătoare de viața sau abuz în copilărie sub orice formă: fizică, sexuală sau emoțională.

Amnezie disociativă

Persoanele care suferă de evenimente stresante severe în viață, de obicei în timpul copilariei sau de la depresie intensă, pot să nu poată aminti acele evenimente sau persoanele din jurul lor în acel moment și să le blocheze amintirile. Amnezia disociată sau pierderea de memorie nu are nici o cauză identificată sau boala cerebrală și este adesea de lungă durată.

Fuga disociată

Fuga disociată este o formă de amnezie globală în care individul își uită complet identitatea și trecutul. Conform unui studiu publicat în Journal of Trauma și Disociere, această formă de disociere durează de obicei de câteva ore până la câteva luni și este asociată cu depresie și confuzie majore, deoarece persoana nu are nici o amintire a tuturor evenimentelor care au avut loc în timpul perioadă.

Identitate disociativă

Disorderul tulburării identității se produce, de asemenea, ca răspuns la depresia severă sau la evenimentele traumatice care au apărut de obicei în timpul stadiilor de dezvoltare de la copilărie până la maturitate. Copilul învață să adopte una sau mai multe personalități diferite pentru a face față traumei și stresului grav. La vârsta adultă, personalitățile pot deveni atât de puternice încât individul poate fi controlat intermitent de diferitele caracteristici, nume și identități pe care le-a creat ca mecanism de protecție. Individul nu are nici o amintire a evenimentelor care au avut loc în timp ce el a fost celelalte personalități.