Ce se intampla cand un portar iese din cutie intr-un joc de fotbal?

Zona de pedeapsă, cunoscută și sub numele de caseta de 18 de curți, definește în mod clar locul în care pe teren un portar poate manipula mingea. Un portar poate lăsa caseta ori de câte ori îi place, dar poartă întotdeauna un element de risc. Puțini antrenori, jucători sau spectatori se simt confortabil atunci când portarul lor râde prea departe.

Un portar de fotbal se scufundă pentru o minge. (Imagine: Shalom Ormsby / Blend Images / Getty Images)

Fără manipulare

De îndată ce un portar își părăsește cutia, legile jocului de la FIFA îl tratează ca pe orice jucător din afara terenului. Conform Legii 12, în afara zonei de penalizare, portarul are aceleași restricții privind manipularea mingii ca orice alt jucător. Prin urmare, el nu poate prinde mingea sau să o manipuleze în nici un fel în afara cutiei. Dacă el se ocupă de minge, va fi comis o greșeală și opoziția va primi o lovitură liberă. Dacă portarul poartă în mod deliberat mingea în afara zonei și, în acest mod, împiedică o oportunitate evidentă de a înscrie golurile, arbitrul are puține opțiuni decât să-i arate o carte roșie și să-l trimită de pe teren.

Defensivă acoperire

În mod normal, portarul iese din cutie atunci când nu există o amenințare iminentă din partea unui jucător opus. Dacă, de exemplu, un portar dorește să obțină mai multă distanță pe o lovitură de sus, poate dribla mingea la câțiva metri în afara casetei pentru a extinde intervalul de lovitură. În situații de presiune, însă, un portar blocat este o rețetă pentru dezastru. În astfel de circumstanțe, colegii ei de apărare trebuie să se întoarcă în sprijinul lor. În mod obișnuit, cel puțin un fundaș va sprinta spre golul gol în încercarea de a acoperi spațiul lăsat de portar. Acest lucru nu este în mod evident ideal, deoarece un jucător în afara terenului nu poate folosi mâinile pentru a salva o lovitură de gol.

Opțiunile de atac

Când un portar iese din cutie, atacul adversarilor va încerca adesea să valorifice situația. Dacă portarul are mingea la picioare, un adversar poate încerca să-l grăbească în încercarea de a forța o eroare sau de a fura mingea. Dacă portarul reacționează încet sau panică, poate apărea o oportunitate de punctaj. Dacă un jucător atacat deține mingea în timp ce portarul este în afara casetei, există două opțiuni evidente disponibile. Atacatorul poate lob mingea peste portar spre gol deschis. În mod alternativ, atacatorul poate dribla în jurul portarului și în spațiul din spate, creând o oportunitate de golire ușoară a golului.

Avansuri în ultimul minut

Atunci când o echipă trage cu un gol, cu doar un minut sau două lăsate pe ceas, portarul se unește uneori cu coechipierii săi într-o situație care atacă ultimul gazon. Acesta este în mod normal o lovitură de colț, unde înălțimea și agilitatea portarului sunt utile. Puțini portariști de fapt înregistrează scorul în aceste situații disperate, dar prezența lor poate crea un dezastru în apărarea opoziției. Evidentul dezavantaj al unor astfel de atacuri este obiectivul complet deschis la capătul opus al terenului. Dacă mișcarea atacă nu reușește, portarul trebuie să se întoarcă înapoi la cutia sa cât mai repede posibil.