Zahărul din sânge și sunetul în urechi
Sunetul în urechi, cunoscut și sub numele de tinitus, a afectat cel puțin 50 de milioane de persoane din S.U.A., potrivit unui raport din august 2010 al revistei "American Journal of Medicine". Caracterizat de senzația de apelare, buzzing, șuierare, fluierare sau clic când nu există un sunet extern, tinitusul este un simptom, nu o boală. Asociația Americană de Tinitus estimează că peste 200 de afecțiuni au tinitus ca simptom, incluzând tulburări legate de rezistența la insulină sau de insulina afectată. În consecință, prediabetele și diabetul zaharat, afecțiuni caracterizate de zahăruri în sânge, pot fi o cauză a tinitusului.
Valorile anormale ale zahărului din sânge pot provoca o senzație de înțepătură în ureche. (Imagine: Zabavna / iStock / Getty Images)Cauzele de tinitus
Dacă suferiți de tinitus, este important să îl vedeți pe medicul dumneavoastră pentru a determina cauza principală. Uneori, cauza este evidentă, cum ar fi expunerea la zgomote puternice, pierderea auzului legate de vârstă, traume la ureche sau în zona înconjurătoare, acumularea de ceară de urechi sau efect secundar al medicamentelor. Dacă cauza nu este evidentă, medicul dumneavoastră poate face mai multe teste pentru a determina dacă simptomele dumneavoastră sunt legate de o afecțiune. Manipularea anormală a carbohidraților din organism, inclusiv diabetul zaharat și prezența rezistenței la insulină, este cea mai frecventă tulburare metabolică legată de tinitus, potrivit unui studiu din iunie 2004 publicat în "International Tinnitus Journal".
Legătura de zahăr din sânge
Urechea internă necesită o funcționare continuă a oxigenului și a glucozei sau a zahărului. Potrivit autorilor studiului din iunie 2004, creșterea zahărului din sânge poate cauza tinitus în cel puțin 3 moduri. În primul rând, zaharurile pe termen lung din sânge pot deteriora cel de-al optulea nerv cranial, care este nervul care transmite date despre sunet și echilibru de la urechea interioară la creier. În al doilea rând, zahărul din sânge ridicat poate deteriora și vasele de sânge care alimentează urechea cu oxigen și nutrienți necesare funcționării corespunzătoare a urechii interne. În cele din urmă, chiar și zahărurile din sânge ușor crescute pot interfera cu funcțiile pompei de sodiu-potasiu ATPase, care este responsabilă pentru crearea concentrațiilor optime de potasiu și sodiu în fluidul urechii interne - ceva necesar pentru echilibru și auzul corect.
Problemele de gestionare a zahărului din sânge
Un studiu publicat în revista "Journal of Brazilian Journal of Otorhinolaryngology" din septembrie 2009 a descoperit că 87,7% dintre participanții la studiu, adulți cu tulburări vestibulare periferice, inclusiv tinitus, au prezentat tulburări ale zahărului din sânge și metabolismului insulinei. Dacă creșterea zahărului din sânge este cauza tinitusului, îmbunătățirea zahărului din sânge poate oferi o ameliorare a simptomelor. Raportul publicat în "International Journal of Tinnitus" a studiat 80 de persoane cu tinitus și niveluri crescute de insulină - o caracteristică a rezistenței la insulină. Grupul de tratament a fost sfătuit să limiteze alimentele grase, cafeaua și alcoolul, să evite zahărul rafinat, să mănânce la fiecare 3 ore și să bea mai multă apă. Timpul mediu de urmărire a acestei diete a fost de 5,65 ani. Îmbunătățirea parțială a simptomelor a fost realizată de 76% din grupul de tratament, iar 15% dintre cei care au urmat dieta au avut o rezoluție completă a simptomelor.
Precauții și pașii următori
Sunetul în urechi sau alte simptome de tinitus poate fi o deranjament minor sau suficient de sever pentru a vă afecta calitatea vieții. Dacă suferiți de acest simptom, consultați-vă medicul pentru o evaluare, opțiuni de tratament și asistență. Există multe cauze ale tinitusului, iar rezolvarea simptomelor nu este întotdeauna realizată. Dacă tinitusul este cauzat de rezistența la insulină sau de zahărul din sânge ridicat, lucrați cu medicul pentru strategii de îmbunătățire a nivelului zahărului din sânge prin modificări ale dietă, activitate fizică crescută și, dacă este necesar, medicamente.
Revizuit de: Kay Peck, MPH RD
