Testosteron și hipertiroidism

Testosteronul este un hormon steroid secretat de la nivelul glandelor suprarenale, ovarelor și testiculelor. Hormonul joacă un rol crucial în menținerea unui libido sănătos, menținerea structurii osoase și a masei musculare și menținerea nivelului de energie. Glanda tiroidiană joacă un rol important în menținerea nivelelor naturale de testosteron. Când glanda tiroidă devine hiperactivă, aceasta are ca rezultat o secreție crescută de hormon tiroidian. Această afecțiune poate determina o scădere semnificativă în greutate, pierderea mușchilor, anxietate, modificări ale dispoziției și, în unele cazuri, scăderea nivelului de testosteron.

Hipertiroidismul și nivelurile SHBG

Hipertiroidismul este o afecțiune ereditară, tratabilă care este asociată cu o glandă tiroidă hiperactivă. Când glanda este hiperactivă, secreția de hormoni tiroidieni în sânge crește. Acești hormoni joacă un rol crucial în controlul acumulării în greutate și în grăsimi, menținând masa musculară și nivelurile de hormoni steroizi. O creștere a hormonilor tiroidieni ridică nivelul de testosteron și nivelurile sanguine ale globulinei care leagă hormonul sexual, SHBG, o substanță care se leagă de testosteron și o inactivează. Acest lucru are ca rezultat nivele nesemnificative de testosteron în sânge.

Simptomele testosteronului scăzut și hipertiroidismului

În timp ce principalul simptom al hipertiroidismului este oboseala, pierderea rapidă în greutate și o creștere rapidă a bătăilor inimii la intervale neregulate, principalul simptom al scăderii nivelului de testosteron la bărbați și femei este pierderea dorinței de a face sex. Scăderea testosteronului disponibil asociată hipertiroidismului are un impact direct, negativ asupra libidoului. În plus, organismul tinde să răspundă la nivelurile ridicate de SHBG prin secreția suplimentară de estrogen și progesteron atât la bărbați, cât și la femei. Nivelurile ridicate de estrogen, în combinație cu cantitățile scăzute de testosteron disponibil, contribuie în continuare la disfuncția sexuală.

Tratamente de hipertiroidism

Medicamentele antithiroidiene, cum ar fi propiltiouracil, sau PTU, și metimazol, sau Tapazol, pot trata temporar simptomele hipertiroidismului. Totuși, medicii nu o prescriu ca un plan permanent de tratament pentru această afecțiune. După un an sau doi, pacienții sunt înțărcați de pe urma drogului. La unii pacienți, în special la femei, glanda tiroidă se recuperează în timpul acestui tratament și nu este necesar un tratament ulterior. În cele mai multe cazuri, totuși, singura modalitate sigură de a trata hipertiroidismul este administrarea iodului radioactiv sau îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide. Când iodul radioactiv se leagă de glanda tiroidă, glanda este distrusă parțial.

Hipotiroidismul urmând hipertiroidismul

Atunci când hipertiroidismul este tratat cu iod radioactiv, scopul este de a pune capăt tratamentului înainte ca glanda tiroidă să fie complet distrusă. Dar este practic imposibil să se știe exact când nivelurile de activitate ale glandei sunt la un nivel normal. Deci, este obișnuit să se urmărească nivelurile de activitate mai mici decât cele normale. Pacienții dezvoltă apoi hipotiroidism, dar această condiție este mai puțin periculoasă decât hipertiroidismul. Hipertiroidismul poate duce la o ploaie a hormonului tiroidian, care poate fi letală. Acesta poate provoca, de asemenea, boala Graves, o boală oculară care provoacă ochii să se umfle. Hipotiroidismul nu are consecințe imediate care pot pune viața în pericol și pot fi tratați permanent cu suplimente de hormoni tiroidieni. Aceste suplimente ajută la normalizarea nivelurilor de testosteron.