Scăderea dopaminei și anxietății
Anxietatea poate varia de la un sentiment de somn ocazional ușor de disconfort emoțional la apariția zilnică de dezactivare a emoțiilor. Institutul National de Sanatate Mintala spune ca aproximativ 40 de milioane de americani in varsta de 18 ani sau mai mari au o tulburare de anxietate. Există multe cauze situaționale de anxietate. Înțelegerea conexiunilor fiziologice care stau la baza acestei maladii emoționale comune poate fi importantă pentru prevenirea sau reducerea incidenței anxietății.
Definiția anxietate
Persoanele care se confruntă cu anxietate tind să interpreteze situațiile ca amenințătoare, chiar și atunci când, în realitate, nu există nici o amenințare. Anxietatea se poate prezenta în rândul persoanelor în mai multe moduri, inclusiv atacuri de panică, fobii - temeri care nu sunt proporționale cu circumstanțele reale - comportament obsesiv-compulsiv și tulburare de stres post-traumatic.
Cum apare anxietatea
Oamenii de știință cred că bolile mintale rezultă din impactul combinat al factorilor genetici, de mediu, psihologici și de dezvoltare. Exact modul în care acești factori se combină pentru a adăuga până la anxietate este încă în mare măsură necunoscut. Mecanismul de bază pare a fi că unii indivizi au un răspuns disproporționat la anumiți stimuli - de exemplu, o imagine, un sunet sau un miros - în timp ce creierul altor persoane nu are reacții atât de puternice. Cercetarea creierului a arătat că amigdala și hipocampul sunt factori cheie în cele mai multe tulburări de anxietate. Amigdala este locul în care amintirile emoționale sunt stocate, în timp ce hipocampul este important pentru învățare și memorie. Amigdala este locul în care începe primul reflex de luptă sau de zbor. Cercetările recente din jurnalul "Neuron" au constatat că indivizii au nivele diferite de calificare atât în ceea ce privește modul în care percep pericolul, cât și stresul și apoi dacă o persoană activează o parte din creier numită cortexul ventral prefrontal.
Definiția Dopamine
Dopamina este una dintre mai multe substanțe chimice, numite neurotransmițători, care ajută semnalele să circule între celulele creierului. Aceste semnale sunt modul în care creierul îți spune corpului ce trebuie să facă. Dopamina, în special, este legată de emoțiile pe care le simțiți. Nivelurile ridicate de dopamină sunt responsabile pentru senzația de recompensă pe care o simți după anumite activități, cum ar fi sexul. Nivelurile scăzute de dopamină pot duce la depresie și creștere în greutate, iar nivelurile cronice scăzute pot fi un indicator al afecțiunii neuro-mobilității numită boala Parkinson.
Schimbarea nivelurilor de dopamină
Cantitatea de dopamină pe care organismul o produce poate fi modificată ca urmare a stresului, a medicamentelor antidepresive, a utilizării unor medicamente recreaționale, a alimentației necorespunzătoare și a lipsei de somn. Nivelurile de dopamină cresc în prezența cofeinei, a alcoolului și a zahărului. Medicamentele cu prescripție pot fi utilizate pentru a regla nivelul de dopamină în funcție de boala rezultată. De exemplu, clasa de medicamente numite agoniști ai dopaminei este utilizată pentru a trata Parkinsons, pentru a crește nivelul neurotransmițătorilor. Pe de altă parte, sunt antagoniști ai dopaminei, care pot fi prescrise pentru tratarea tulburărilor psihice cum ar fi schizofrenia, prin "refuzarea" nivelurilor.
Conectarea dopaminei cu anxietatea
Un studiu din 2008, realizat în revista "Journal of Nuclear Medicine", a ajuns la o concluzie pentru prima dată care leagă tulburarea de anxietate socială - o formă specifică de anxietate - cu o activitate modificată de absorbție a dopaminei în striatum, o parte a creierului. In "Nature Neuroscience", cercetatorii au publicat rezultate care au legat anxietatea, procesarea emotionala in amigdala si capacitatea de stocare a dopaminei. În mod specific, studiile PET și studiile RMN au constatat că persoanele cu mai multă cantitate de dopamină stocate în amigdala lor stângă au fost mai puțin predispuse să înregistreze teste pentru anxietate.
