Exemple de comunicări terapeutice

Comunicarea este împărtășirea mesajelor între indivizi. Poate fi transmisă oral, prin cuvântul scris sau prin folosirea limbajului corpului. Comunicarea terapeutică este un instrument folosit de profesioniștii din domeniul sănătății pentru a facilita discuția cu pacientul. Este o parte importantă a construirii unei relații terapeutice interpersonale, explică "Nursingul Psihiatric pentru Sănătatea Mintală". Asistenții medicali, profesioniștii din domeniul sănătății mintale și alți profesioniști în domeniul sănătății utilizează comunicarea terapeutică în timpul interacțiunii fiecărui pacient, indiferent dacă educă pacientul sau dacă generează informații pentru analiză. Acest tip de comunicare utilizează mai multe tehnici specializate.

Doctor și conversație cu pacient. (Imagine: Stockbyte / Stockbyte / Getty Images)

retratarea

Reacționând ceea ce a spus pacientul arată că asistenta a ascultat și înțelege ceea ce a articulat. De asemenea, pacientul poate oferi o nouă perspectivă asupra situației sale.

Pacientul: "Nu voi putea să folosesc vreodată acest scaun cu rotile electric!" Asistenta: "Sunteti preocupat de faptul ca nu veti putea folosi dispozitivele pe noul scaun cu rotile".

Întrebare deschisă

În acest scenariu, psihiatrul îi adresează pacientului o întrebare deschisă pentru a facilita oportunitatea unui răspuns amplu. Spre deosebire de o întrebare închisă, acest tip de comunicare evită percepția judecății și îi permite pacientului să vorbească ce este cu adevărat în mintea lui cu privire la subiect.

Psihiatru: "Ce relație ai avut cu mama ta?" Pacient: "Era oribilă pentru mine, dar bună pentru fratele meu și eu am fost cel care a încercat să o placă".

O întrebare închisă poate fi non-terapeutică în aceste circumstanțe:

Psihiatru: "Ai avut o relație bună cu mama ta?" Pacientul: "A fost bine."

Declarații de stat

Terapeutul poate face o observație când observă că pacientul nu vorbește despre cum simte el. Acest lucru poate ajuta pacientul să-și verbalizeze sentimentele, explică NurseReview.org.

Terapeut: "Te-ai părut supărat astăzi fiului tău." Pacientul: "Da, mi-a ranit cu adevarat sentimentele, spunand oamenilor ca sunt nebun, cine crede ca este? Am lucrat 12 ore pe zi, punandu-l la scoala si acum ma trateaza asa.

Acceptare

Medicul poate folosi indicii verbale și non-verbale pentru a transmite acceptarea necondiționată a sentimentelor pacientului. Acest lucru permite pacientului să se simtă înțeles și confortabil să continue să-și explice sentimentele. Nu argumentând cu punctul de vedere al pacientului îi oferă ocazia să ia în considerare problema fără să se simtă defensivă.

Pacientul: "Sunt atât de dezamăgită că soțul meu ma pus în această casă de îngrijire medicală". Doctor: "Înțeleg." Medicul face contact vizual cu pacientul și îi încuie capul. Pacientul: "Cred ca pot sa-l inteleg destul de bine. Artrita lui il tine foarte mult, facandu-i greu sa aiba grija de mine".

Tăcere

A fi tăcut dă pacientului posibilitatea de a-și lua în considerare gândurile, explică Michael Zychowicz, membru al facultății Colegiului din Mount Saint Mary. Psihologul îi arată pacientului sprijinul său, stând în liniște cu el, în timp ce își adună gândurile, favorizând relația terapeutică.

Psihiatrul tăcea sau spune: "Voi sta liniștit cu tine, îți pot spune că ai ceva serios în mintea ta".