Adolescenți care refuză să se supună autorității părintești
Adolescenții nu-și respectă adesea părinții pentru că nu doresc să se supună autorității părintești. Mulți adolescenți consideră supunerea slabă și nu doresc să renunțe la dorința lor de a deveni independenți. Din nefericire pentru ei, neascultarea duce deseori la pierderea privilegiilor și duce la o libertate redusă. Părinții ar trebui să-și țină adolescența răspunzător pentru acțiunile ei, dar să încerce să găsească soluții câștigătoare, astfel încât adolescentul să nu se simtă reprimat, frustrat sau prea mult.
Unii adolescenți refuză să se supună părinților pentru că doresc libertate. (Imagine: Jupiterimages / Pixland / Getty Images)Autonomie
Adolescenții, în special cei cu vârste între 15 și 18 ani, doresc autonomie, astfel încât adesea refuză să se supună autorității părintești. Ei ar putea să se angajeze într-un comportament riscant sau să ia decizii proaste pentru că vor să testeze apele. Chiar dacă neascultarea este frustrantă, părinții ar trebui să permită treptat o mai mare independență, în timp ce se așteaptă ca adolescentul să ia decizii adecvate vârstei. Pe PsychologyToday.com, psihologul Carl Pickhardt, Ph.D., recomandă ca părinții să rămână empatici în timpul dezacordurilor, să rămână calm și să ofere îndrumări clare cu privire la riscurile asociate sau decizii importante.
Așteptări neclare
Adolescenții adesea ignoră și nu respectă autoritatea părintească atunci când așteptările sunt neclare sau defectuoase. De exemplu, un părinte ar putea spune: "Nu-mi place mulțimea cu care vă petreceți, așa că vă vreau acasă mai devreme". Ceea ce înseamnă cu adevărat părintele este: "Sunt îngrijorat de siguranța dvs., așa că vreau să vă asigur că sunteți acasă înainte de întuneric". Regulile clar definite, cum ar fi curfews, cerințele de la domiciliu, limba adecvată în casă, limitele telefonului mobil, utilizarea internetului și responsabilitățile casnice ajută un adolescent să știe ce se așteaptă.
Pedeapsa corespunzătoare
Părinții cred adesea că un stil strict parental autoritar va aduce un adolescent înapoi pe drumul cel bun. În realitate, pedepsele durează adesea adolescenții și îi fac să-și dorească să acționeze chiar mai mult. Părțile prea stricte și critice nu creează adolescenți cu comportament mai bun. Neagă interacțiunile pozitive dintre părinți și adolescenți și dăunează capacității unui adolescent de a dezvolta auto-disciplina, spune dr. Laura Markham pe site-ul său Web la Aha! Parenting.com. Corecțiile pedepsei și consecințele naturale sunt modalități mai bune de a răspunde la neascultarea adolescentului. Adolescenții învață adesea din greșelile lor, iar părinții pot interveni atunci când consecințele naturale sunt periculoase sau distructive.
Rebeliune
Unii adolescenți nu respectă autoritatea părintească pentru că au o atitudine rebelă. O adolescentă ar putea să nu fie de acord cu practicile disciplinare ale părinților ei sau să se simtă animată față de creșterea ei și să răspundă cu neascultare. Părinții care nu sunt corecți sau în conformitate cu metodele lor de creștere a copilului pot determina adolescentul să se simtă supărat, amar și dezamăgit. Adolescenții răbdători nu sunt ușor de lucrat, astfel încât părinții trebuie să treacă ușor fără a tolera un comportament nepoliticos sau necorespunzător. Părinții ar putea încerca să vorbească cu adolescentul despre eșecurile lor anterioare, recunoscând că adolescentul are motive valide pentru a se simți supărat sau frustrat. Profesioniștii din domeniul medical, consilierii de familie și psihologii pot ajuta părinții și adolescenții să lucreze prin procesul de reconciliere.
