Pagina principala » Parenting » Cum să mânuiți un copil mediu

    Cum să mânuiți un copil mediu

    Un copil care acționează înseamnă că demonstrează că ceva nu este în regulă. Mânia și agresiunea lui sunt simptome ale unei probleme fundamentale. Poate fi rezultatul unei boli fizice, de dezvoltare, neurologice sau psihice; o expresie a suferintei emotionale; sau, în unele cazuri, expresia emoțiilor, atitudinilor și comportamentului care au fost condiționate în mod inadvertent sau poate chiar condiționat. Indiferent de cauza, atitudinile, credințele și comportamentele copiilor medii sunt dăunătoare celorlalți și, în cele din urmă, auto-distructive pentru copil. Este în beneficiul tuturor să găsească modalități de a trata copilul, care nu numai că va limita distructivitatea, ci, sperăm, va modifica, de asemenea, problemele fundamentale care îi hrănesc misantropia.

    O tânără fată în dormitorul ei, înconjurată de jucării frumoase, trage la părul păpușii ei. (Imagine: Darrin Klimek / Photodisc / Getty Images)

    Pasul 1

    Stabiliți limite și limite clare. Stabiliți o politică strictă de toleranță zero pentru agresiunea verbală și fizică, tachinarea, tacerea și agresiunea. Răspundeți fiecărui caz de răutate. Dacă infracțiunea este minoră, oferiți un avertisment verbal, dar nu permiteți persistența sau escaladarea comportamentului necorespunzător. După ce s-au dat avertismente, întâlniți fiecare caz de răutate cu o consecință. Dați copilului ofensator o perioadă de timp sau o izolează de ceilalți copii suficient de lungi ca să se calmeze.

    Pasul 2

    De câte ori este posibil, urmăriți fiecare intervenție cu o discuție. Aflați ce este percepția copilului despre situație și încercați să înțelegeți motivația lui. Du-l să vorbească despre sentimentele sale, astfel încât să poată învăța cum să vorbească despre furie, frustrare și resentimente, mai degrabă decât să o pună în aplicare. Lucrați cu copilul pentru a identifica opțiunile de comportament alternative. Întreabă-l dacă există alte modalități prin care ar fi putut să gestioneze situația și să vorbească despre cum să folosești aceste răspunsuri alternative. Ajutați copilul să identifice sentimentele care stau la baza acestuia, care îi provoacă comportamentul neadecvat și apoi îl ghidează în moduri mai adaptate de a trata aceste sentimente.

    Pasul 3

    Fii un bun model de rol. Fiți întotdeauna respectuoși față de copil și față de ceilalți. Arătați copilului propriul comportament cum puteți folosi rațiunea, vorbirea și rezolvarea problemelor pentru a atinge obiectivele. Nu folosiți niciodată agresiuni fizice sau pedepse corporale. De asemenea, nu striga, nu ridicați vocea, nu conduceți, nu folosiți insulte, nu sunteți sardoniști sau folosiți satira ca mijloc de pedepsire verbală sau ca o strategie de iluminare. Fiți limpede, fermi și consecvenți în urmărirea limitelor, dar mențineți-vă empatia și înțelegerea în timp ce aplicați regula de aur.

    Pasul 4

    Fii generos în utilizarea de recompense pentru un comportament pozitiv. Monitorizați copilul și folosiți lauda etichetată atunci când prezintă un fel de comportament pozitiv pe care doriți să îl vedeți mai mult. De exemplu, ați putea spune: "Am văzut că ați fost frustrat, dar ați făcut o treabă minunată de a fi respectuoși și de a nu vă pierdeți temperamentul".

    Pasul 5

    Gestionați utilizarea media. Dacă un copil acționează împotriva altora și nu răspunde limitelor, atunci ar trebui să monitorizați și să limitați televiziunea, filmele și jocul la locații care oferă doar modele adecvate. Nu permiteți expunerea la violență, agresiune și lipsă de respect față de ceilalți.

    Pasul 6

    Dacă strategiile de management comportamental prezentate mai sus nu aduc îmbunătățiri semnificative ale comportamentului, consultați-vă cu un medic și un consilier sau psiholog. Aspectele medicale precum diabetul, hipoglicemia, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), alergiile, deficitele nutriționale și expunerea la toxine pot contribui la agresivitatea verbală și fizică. În mod similar, o evaluare psihologică poate rezolva probleme cum ar fi stres emoțional, anxietate, depresie, dezvoltare, neurologice și psihiatrice care pot contribui la răutatea persistentă.