Care sunt tratamentele pentru comportamentul agresiv?

Societatea pentru Neuroștiințe afirmă că agresiunea este un "comportament social complex" și poate fi împărțită în trei categorii: agresivitate ruinată, agresiune socială și agresiune defensivă. O persoană cu agresiune agresivă sau agresivă caută o țintă, în timp ce agresiunea defensivă este un răspuns. Comportamentul agresiv poate face parte dintr-o altă stare, cum ar fi tulburarea de dispoziție sau de anxietate și trebuie tratată pentru a preveni apariția violenței.

Baietul trag cu coada de fetita. (Imagine: pyotr021 / iStock / Getty Images)

Terapia comportamentală

Fundația National Fragile X afirmă că un pacient cu comportament agresiv are un control impulsuri slabe. Terapia comportamentală funcționează prin găsirea cauzei comportamentului agresiv și apoi învățând pacientul cum să controleze impulsurile care duc la aceste comportamente. Acest tip de terapie ajută, de asemenea, pacientul să identifice declanșatorii agresiunii, astfel încât să îi poată evita. Terapeutul poate folosi jocul de rol pentru a învăța pacientului consecințele comportamentelor ei, mai ales dacă pacientul este copil.

Medicament

Medicatia poate reduce severitatea impulsurilor, ceea ce poate opri comportamentul agresiv. Medicamentele pentru agresivitate vizează neurotransmițătorii, cum ar fi acidul gama-aminobutiric, dopamina și serotonina. Societatea de Neuroștiințe constată că risperidona, un medicament utilizat pentru a trata schizofrenia, a fost utilizat pentru a trata comportamentul agresiv în tulburările de comportament juvenil. Un pacient cu tulburări de comportament juvenil conduce agresiunea la oameni și animale cu abuz și obiecte necinstite prin vandalism. Când li se administrează risperidonă, pacienții cu tulburări de conduită juvenilă manifestă un comportament îmbunătățit după șapte săptămâni.

Alte intervenții

Fundația National Fragile X adaugă că schimbarea mediului pacientului poate ajuta la gestionarea comportamentului agresiv. De exemplu, dacă pacientul este în școală, poate beneficia de un loc în spatele camerei care este aproape de ușă; prin urmare, dacă are o izbucnire, se poate scuza. O setare structurată a clasei, care permite pacienților să aibă pauze și timp suplimentar de procesare, îi poate ajuta să își administreze simptomele. Activitatea fizică poate fi o ieșire pentru pacient. Limitarea zgomotelor, evitarea zonelor aglomerate și expunerea la lumina naturală pot, de asemenea, să scadă comportamentul agresiv.