Pietre lacrimogene, lecitină și rowacol

Pietrele de biliu sunt structuri mici, asemănătoare cu pietriș, compuse din componentele cristalizate ale bilei care se dezvoltă în vezica biliară. Bilele, produse de ficat si depozitate in vezica biliara, ajuta organismul sa digera grasimile si contine apa, colesterolul, lipidele, sarurile biliare, proteinele si bilirubina. Unii dintre acești constituenți se pot întări pentru a forma biliari, în special colesterolul - care reprezintă 80% din toate bilirubinele - și bilirubina. Veziculul biliar poate dezvolta o serie de pietre calcaroase mici, o piatră mare sau o combinație. Persoanele care dezvoltă pietre de biliară vor necesita intervenții chirurgicale sau tratament medicamentos.

Cauze ale calculilor biliari

Se formează pietre de bile când sunt prezenți în proporții anormale unii constituenți ai bilei, cum ar fi prea mult colesterol, prea mult bilirubină sau lipsă de săruri biliare. Pietrele biliari pigmentare - cele compuse în mare parte din bilirubină - tind să se formeze la persoane cu ciroză hepatică, infecții ale tractului biliar sau tulburări hereditare de sânge, cum ar fi anemia cu celule secerătoare. Colesterolul biliari este mai răspândit la femei, persoane cu istoric familial de calculi biliari, oameni supraponderali sau cu o dietă bogată în grăsimi și colesterol și cu fibre scăzute, diabetici, vârstnici și indivizi care pierd rapid greutate sau reduc colesterolul droguri. Unele grupuri etnice sunt, de asemenea, mai sensibile, cum ar fi americanii nativi.

Simptome și diagnosticare a pietrelor galbene

Cel mai frecvent simptom al calculilor biliari este durerea, care poate apărea brusc și durează câteva ore. Aceste atacuri pot provoca dureri în abdomenul superior, în spate și între lamele umerilor și sub umărul drept. Alte simptome includ greață și vărsături, febră sau frisoane, icter și scaune de culoare argintie.

Dacă un pacient este suspectat de a avea biliari, medicul său poate utiliza o varietate de tehnici imagistice pentru a confirma diagnosticul. Cea mai obișnuită tehnică este ultrasunetele, iar abdomenul pacientului va fi scanat cu grijă pentru a identifica calculii biliari. Alte tehnici imagistice utilizate includ tomografia computerizată, colescintigrafia și cholangiopancreatografia endoscopică retrogradă. Testele de sânge pot fi de asemenea efectuate pentru a verifica infecția, obstrucția, pancreatita sau icterul.

Lecitina și Rowachol

Fosfolipidele cresc solubilitatea colesterolului biliar, prevenind formarea de calculi biliari. O substanță care este deosebit de bogată în fosfolipide este lecitina, iar suplimentarea cu lecitină a fost utilizată pentru a trata pacienții cu biliară, reducând colesterolul biliar. Cu toate acestea, Alan R. Gaby, MD, raporteaza in revista "Alternative Medicine Review" ca studiile clinice de lecitina ca tratament pentru calculi biliari sunt neconcludente si ca nu exista dovezi puternice care sa sustina folosirea lecitinei pentru a preveni sau trata boala vezicii biliare.

Un alt medicament alternativ pentru biliari este Rowachol. Rowachol, un produs de brand-name, conține șase monoterpene de plante și a fost inițial sugerat ca tratament pentru calculii biliari în 1979. Pacienții primesc între două și trei capsule de Rowachol pe zi, iar studiile descrise de Gaby în "Alternative Medicine Review" arată că tratamentul cu Rowachol duce la dizolvarea parțială sau completă a calculilor biliari la unii pacienți. Această publicație descrie, de asemenea, studii în care Rowachol a fost utilizat în combinație cu alte tratamente, cum ar fi acidul chenodeoxicolic sau acidul ursodeoxicolic, care au avut mai mult succes decât administrarea de Rowachol în monoterapie. Lecitina și Rowacholul pot fi de asemenea utilizate în asociere, dar nu sunt disponibile studii care descriu eficacitatea lor.

Tratamente comune pentru calculi biliari

Deși tratamentele alternative pentru biliari sunt disponibile, cele mai frecvente tratamente sunt foarte diferite. Pacienții care suferă de atacuri frecvente de durere din cauza calculilor biliari sunt mai susceptibile de a fi o intervenție chirurgicală recomandată pentru eliminarea vezicii biliare. Vezica biliară este privită ca un organ neesențial, iar îndepărtarea vezicii biliare este o procedură chirurgicală obișnuită.

Pacienților care nu sunt în stare să primească tratament chirurgical li se administrează medicamente pentru combaterea stării lor. Unele medicamente, cum ar fi Actigall și Chenix, sunt administrate pe cale orală și vizează dizolvarea pietrelor de colesterol în vezica biliară. Un alt tratament experimental implică injectarea unui medicament direct în veziculul biliar, în încercarea de a dizolva pietrele de biliară. Tratamentul cu medicamente funcționează cel mai bine la pacienții cu pietre mici.